10 august 2011

Despre miturile psihologiei populare

       Ne pricepem la fotbal, politica, dar si la capitolul psihologie la fel de bine. Internetul abunda in articole privind  problemele relatiilor de cuplu sau dintre copii si parinti, emisiunile tv raspund intrebarilor in direct, filmele dezbat subiecte sensibile, cartile de autoperfectionare raspund oricaror intrebari,etc.Totul disponibil, totul accesibil, totul  "stiintific". Desi aparent unele aspecte ale psihologiei tin de bunul simt, exista si multe situatii care determina aparitia unor credinte gresite sau mituri.

 Cauzele care au determinat aparitia miturilor in psihologie:  faptul ca ele sunt transmise pe parcursul mai multor generatii prin viu grai, faptul ca avem tendinta de a generaliza atunci cand observam un fenomen singular, faptul ca mass-media portretizeaza excesiv unele clisee si faptul ca de multe ori avem tendinta de a exagera ceea ce reprezinta un sambure de adevar.

         Carte reprezinta o colectie de mituri grupate pe cateva  capitole in functie de situatiile pe care le vizeaza: creier si perceptie, memoriei, inteligenta si invatare, boala mintala, emotie si motivatie,samd.
Fiecare mit este analizat in mod singular, pornind de la contextul in care s-a manifestat, pana la valoarea stiintifica, astfel ca la final putem opta pentru un       raspuns mai aproape de " simtul comun" sau de stiinta.  Limbajul este foarte accesibil si cartea se adreseaza atat specialistilor cat si nespecialistilor.

Cateva exemple de mituri :


"1.Majoritatea oamenilor isi folosesc numai 10% din emisfera cerebrala"
2. Muzica lui Mozart creste inteligenta sugarilor.
3. O atitudine pozitiva poate opri cancerul.
4. Barbatii si femeile comunica in modalitati total diferite.
5. Opusele se atrag: cel mai repede ne indragostim de oamenii care sunt diferiti de noi"



Scott O. Lilienfeld, Steven Jay Lynn, John Ruscio, Barry L. Beyerstein,   50 de mari mituri ale psihologiei populare. Înlăturarea concepţiilor greşite despre comportamentul uman, Editura Trei, Bucuresti, 2010.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu