
As crede ca e vorba de pasiunea actorului de a interpreta si descoperi semnificatii, de a cauta neincetat raspunsuri, de a surprinde frumosul si idealul, dar si de o constiinta razvratita impotriva falsului, a delasarii si a mentalitatilor inghetate. Departe de a fi o lectura usoara, recomand.
"Reflectez la problema cheie in teatru, ca si in viata, a relatiei dintre actor si rol, cu tot stravechiul ei cortegiu de aspecte: pana unde e un interpret sincer, pana unde se identifica el cu personajul, in ce masura joaca si in ce masura traieste drama celuilalt. Si ajung inca o data la stravechea opinie ca pe scena, ca si in existenta de fiecare zi, nu putem simula decat ceea ce(in parte) suntem.[...]Poate de aceea n-am incercat niciodata sa pun in evidenta o fire despotica, o autoritate refuzand orice opozitie, o "importanta" agresiva. Nu-i in aceasta optiune un angajament etic...ci si un calcul. As fi dat gres.
Pur si simplu nu-s facut ca la birou, pe " scandura" sau acasa sa castig prin forta si brutalitate.
Am unele sanse sa conving prin facultatea de a fi realmente uimit, prin unele resurse de curiozitate intelectuala si afectiva[...]. Nu este - veti recunoaste - un autoportret prea flatant."
Radu Beligan"Intre Acte", Ed. Allfa, Bucuresti,2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu