Despre timp si asteptare

       "Un punct insemnat daca e vorba sa ducem o viata inteleapta, este proportia in care luam in bagare de seama timpul de fata si timpul viitor, pentru ca unul sa nu il strice pe celalalt. Multi traiesc prea in actualitate: cei usori; altii prea in viitorime: cei fricosi si ingrijati. Rar se va gasi cineva care sa pazeasca proportia cea dreapta. Oamenii cari prin proiecte si sperante nu traiesc decat in viitor, cari privesc totdeauna inaintea lor si alearga cu nerabdare dupa lucrurile ce au sa vie, asteptand ca numai aceste, dar aceste desigur, sa le aduca fericirea cea adevarata, si pentru moment lasa sa treaca actualitatea fara a se folosi de ea, seamana cu tot aerul lor cel serios, magarilor din Italia, carora li se leaga la cap un smoc de fan ce-l vad mereu inaintea ochilor si, dand sa-l prinda, grabesc pasul. Astfel de oameni se inseala intruna  traind ad interim, pana cand mor . In loc de a fi totdeauna prea mult ocupati cu planurile si grijile viitorului sau de a ne pierde in dorul trecutului , nu ar trebui sa uitam niciodata ca actualitatea este singura reala si ca numai ea este sigura, pe cand, din contra, viitorul iese  mai totdeauna altfel de cum ni-l inchipuim, si chiar trecutul a fost altfel: si unul si altul sunt mai jos de inchipuirile noastre.
       Departarea care micsoreaza lucrurile pentru ochi, le mareste pentru gandire. Numai actualitatea e adevarata si activa; ea este timpul real implinit, si existenta noastra este cuprinsa numai in ea. De aceea ar trebui sa o invrednicim totdeauna de o primire vesela, si orice ora suportabila si libera de neplaceri imediate sau de dureri, sa o petrecem cu constiinta binelui ei, adica sa nu o inveninam cu gandul la sperantele inselate din trecut sau cu grijile din viitor"

Arthur Schopenhauer, Aforisme asupra intelepciunii in viata, Ed.Enciclopedica "Gheorghe Asachi", Chisinau 1994, p.142-143.