Despre supravietuire si libertate

     Discursul lui Victor Frankl este sugestiv, incarcat de sensibilitate si forta, deopotriva. Detaliile supravieturirii in lagarul din Auschwitz, conving cititorul ca e vorba de un spirit extrem de lucid si echilibrat care in ciuda conditionarilor exterioare, iese invingător in această luptă cu  suferinta, foamea, disperarea si tot ceea ce a depasit cu mult orice inchipuire omeneasca. O carte convingatoare, sensibila, pe care nu o poti uita usor, o poveste despre libertatea de a alege, indiferent de situatie.

       "O mie cinci sute de persoane calatorisera cu trenul mai multe zile si nopti la rand: in fiecare vagon se gaseau 80 de oameni. Cu totii fusesera nevoiti sa stea peste bagajele lor, peste putinele ramasite ale lucrurilor lor personale. Vagoanele erau atat de pline, incat doar prin partea de sus a ferestrelor mai putea patrunde cenusiul zorilor (...) Sirena locomotivei suna straniu, asemeni unui strigat de ajutor scos din compasiune pentru nefericita-i incarcatura destinata pierzarii. Trenul se opri, evident, in apropierea unei statii principale. Dintr-o data un tipat izbucni din randul pasagerilor ingroziti: 'E un indicator: Auschwitz!'

In clipa aceea, inima ni se opri in loc. Auschwitz - numele acela reprezenta tot ce putea fi mai infiorator: camere de gazare, crematorii, masacre (...)."

"Nu voi uita niciodata cum am fost trezit intr-o noapte de gemetele unui prizonier care se zvarcolea in somn, avand, evident, un cosmar oribil. Cum intotdeauna mi-a fost mila de oamenii care sufereau, din pricina unor vise terifiante sau din cauza delirului, am vrut sa-l trezesc pe sarmanul om. Dintr-o data insa mi-am retras mana cu care tocmai vroiam sa-l scutur, speriat de ceea ce eram pe cale sa fac. In clipa aceea am devenit extrem de constient de faptul ca niciun vis, oricat de oribil, nu putea fi mai rau decat realitatea care ne inconjura in lagar si la care fusesem cat pe ce sa-l readuc (...)"

   "Dar cum ramane cu libertatea umana? Nu exista niciun pic de libertate spirituala in ceea ce priveste comportamentul si reactiile omului in conditiile de mediu date? Este adevarata teoria aceea care ar vrea sa ne faca sa credem ca omul nu e decat produsul unor factori conditionati si al unor factori de mediu - fie ei biologici, psihologici sau sociologici? Este omul doar un produs accidental al acestor factori?

Omul chiar nu poate sa faca nimic in astfel de imprejurari?

Experienta vietii de lagar ne arata ca omul are sansa de a face ceva. Au fost suficient de multe exemple, unele chiar de eroism, care au dovedit ca indiferenta poate fi depasita si iritabilitatea poate fi suprimata. Omul poate pastra o ramasita de libertate spirituala, de independenta in gandire, chiar si in astfel de conditii groaznice de stres fizic si psihic. Noi cei care am trait in lagarele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din baraca in baraca, mangaindu-i pe ceilalti, daruindu-le ultima lor imbucatura de paine. vor fi fost putini la numar, dar ei ne dau indeajuns de multe dovezi ca omului i se poate lua totul, mai putin un lucru: ultima dintre libertatile umane - respectiv aceea de a-si alege propria atitudine intr-un anumit set de imprejurari date, de a-si alege propriul mod de a fi."(...)

  "Si intotdeauna trebuiau facute alegeri. Fiecare zi, fiecare ceas ne oferea sansa de a lua o decizie, o decizie care determina daca te supuneai sau nu acelor puteri ce amenintau sa te jefuiasca de propriu-ti sine, de libertatea ta launtrica; care determinau daca deveneai o jucarie la dispozitita imprejurarilor, renuntand la libertate si demnitate."

Victor E.Frankl, Omul in cautarea sensului vietii, Ed.Meteorpress 2009, pp.25-26, 44, 78-70.