
Iata ca jocul, ca activitate in totalitate libera, nesupusa constrangerilor, nefiind un "crampei din viata obisnuita" se intalneste cu emotia, cu armonia, deci cu Dansul. Iata cuvintele autorului despre aceasta imbratisare a jocului cu dansul.
"In timp ce cu tot ce se refera la muzica ne miscam de fapt fara incetare inlauntrul hotarelor Jocului, acest lucru se poate spune si in mai mare măsură cu privire la arta inseparabilă de ea, Dansul. Despre Dans, fie ca ne gandim la dansurile sacre sau magice ale popoarelor primitive, la cele ale cultului grec, la cele ale regelui David in fata chivotului Legământului sau la dansul socotit ca divertisment festiv, indiferent la care popor sau in care epoca, se poate spune ca este el insuşi Joc, in cel mai deplin inteles al cuvântului, ba chiar ca reprezinta una dintre cele mai pure si mai desavarşite forme de joc. Ce-i drept, calitatea ludica nu reiese in toate formele de dans in mod la fel de deplin.

Corelatia dintre dans si joc nu ridica probleme. Este atat de evidenta, atat de intima si atat de complexa, încât o integrare amănunţita a noţiunii de dans in aceea de joc poate lipsi aici. Poziţia dansului fata de joc nu este cea de participant, ci aceea de parte componenta, de identitate esentiala.
Dansul este o forma deosebită si perfectionata a jocului ca atare."
Johan Huizinga " Homo Ludens", Ed.Humanitas, 2007, Bucuresti, p.265.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu