Despre Romania curajoasa - Dan Puric

     In " Despre Omul Frumos", Dan Puric propune o alta viziunea asupra Romaniei, o viziune a omului de teatru care crede in "imprietenirea cu Romania", as crede ca e vorba de siguranta omului care crede in puterea artei si a traditiei  de a transforma  idei, oameni, ganduri, constiinte, popoare.

     ''A gandi urat Romania, a gandi urat despre Romania, este echivalent astazi cu a gandi critic despre Romania. A fetisiza Romania, a o impodobi nefiresc si nedrept, este o alta forma de uratire a ei.Intre aceste doua dimensiuni ale uratului sta conditia tulbure a Romaniei de azi. A te reimprieteni cu conditia de a fi roman necesita actul primordial de a te re-imprieteni cu tine insuti. Niciodata ca acum omul nu a fost mai despartit de sine. Mai neatent cu sinele sau si, paradoxal, atat de neatent cu ego-ul sau. Intre un narcisism biologic si o deprimare sufleteasca esta asezata cusca in care se zbate omul de azi"


    "Exista o dragoste de sine care n-are de a face cu Narcis (narcisismul) sau cu egocentrismul contemporan. Aristotel o numea in Etica nicomahica- philautia, adica " iubire de sine", pe care el o aproba, cum ar zice Constantin Noica, deoarece este vorba despre sinele sau cel bun.(...)
Prin aceasta re-imprietenire cu propriul tau neam, tu te vei gandi altfel pe tine insuti si vei gandi si altfel despre tine; se va intampla in felul acesta o restaurare ontologica si, de ce nu, o vindecare.(...).
Dar cine se imprieteneste, intreaba Socrate (Lysisi). Cei ce se aseamana sau cei ce se deosebesc si tocmai prin asta se atrag, dorind sa se completeze? Afinitatea sau diferenta? Poate toate astea la un loc, dar cu un scop comun de a se innobila unul pe altul, de a se infrumuseta unul pe altul.
Iar aceasta infrumusetare prin dragoste inseamna marea desprindere de urat''.

Dan Puric, Despre Omul Frumos, Ed. Bucuresti 2009, p.127-128.