26 iunie 2010

Despre prietenie

Din corespondenta  dintre Petre Tutea si Emil Cioran.

"Draga Emil,

Ma gandesc cu placere la clipa cand ne-am cunoscut. Tin sa subliniez ca apari, pregnant, in constiinta mea, in mod pur, detasat de timp si spatiu. Incerc sa gandesc jocul pe care-l port intre prieteni si admiratie. Am certitudinea ca te-ai implinit, eu insa nu.

Ma consolez, nu cu aceasta iluzorie forma a nemuriri: gloria, ci nemurirea religioasa, care puncteaza cimitirele cu cruci. Crucea simbolizeaza anularea distinctiei intre gloriosi si invinsi.
Fara religie crestina, omul ar trai nelinistea produsa de limitele vietii si de moartea absoluta. Ce glorios este crestinismul care populeaza templele si cimitirele cu nemuritori.
Religia crestina asigura fraternitatea intre glorioso si anonimi si invinsi. Fara crestinism, umanitatea ar fi alcatuita din bipezi anonimi si gloriosi. Ce glorioasa e viziunea crestina asupra omului, in care nebunii, neimplinitii si geniile se intalnesc, fratern, aici si dincolo.

Religia crestina ne permite sa vorbim despre oameni fara deosebire. Este si firesc, pentru ca, desi fizic se aseamana, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, aceasta disciplina filozofica fundamentala, nu a putut si nu poate inlocui religia.
Religia crestina, prin puterea ei nivelatoare, inlatura oamenii de prisos; ea inlatura dezgustul existentei si spaima mortii absolute.

Draga Emil, sunt batran, bolnav si trist. Sunt nelinistit de perspectiva mortii. Ce pustie ar fi viata fara temple, sacerdoti si credinciosi. Imi pare bine ca scoala, cu toate disciplinele ei nu poate inlocui Biserica.(...)
                                                                                                                      
                                                                                                              Petre Tutea

PS: Draga Emile, cred ca-ti aduci aminte de scrisoarea trimisa acum cativa ani, prin care te rugam sa cumperi camera de langa Cismigiu, pentru ca sa nu mor chirias la stat. Acum cand perspectiva mortii  ma preocupa mai mult ca alta data, revin cu aceeasi rugaminte, pentru a avea si tu, cand te vei fi intorcand in Bucurest, un acoperis."

Petre Tutea, "Filozofia nuantelor", Ed.Timpul, Iasi, 1995, pp.308-309

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu