Descrierile surprind legatura ce se creeaza intre natura si om, realizand o analiza fina a relatiei pe care autorul o avut-o cu natura, inca din copilarie. Dincolo de prima lectura, o carte cu simboluri si aluzii la societatea moderna, puternic tehnologizata.
"Intr-un fel destul de misterios, padurile nu mi s-au parut niciodata lucruri statice. In termeni fizici, le cutreier si totusi, in termeni metafizici, se pare ca ele ma cutreiera pe mine, ca atunci cand urmaresc un film, stand practic pe loc, in vreme ce imaginile sosite prin ferastruica aparatului de proiectie sunt cele care se schimba; la fel cum fac si cuvintele pe pagina, dar si scenele evocate de ele atunci cand sunt citite. Rasturnarea aceasta interioara sau mentala a miscarii reale, comuna oricarei calatorii, se apropie foarte mult de lucrul pe care il indragesc nespus in toate artele narative, de la roman la cinema, adica deplasarea dinspre un prezent vizibil spre un viitor ascuns. Motivul pentru care padurile ofera o asemenea experienta intr-un mod firesc si atat de intens sta, fara indoiala, in caracterul pur fizic al oricarei comunitati de copaci, in masura in care ei ascund ceea ce exista la un moment dat dincolo de imprejurimile imediat vizibile.
Astfel, copacii seamana cu un sir de camere si coridoare, o casa cu usi si despartituri inlantuite si totusi separate, sau cu niste pagini si capitole , ca o lucrare de fictiune. La fel ca intr-o fictiune, exista in aceasta privinta comunitati de copaci bune sau rele- unele care incearca sa-l ademeneasca pe vizitator sa intoarca pagina si sa exploreze mai departe, iar altele care-l opresc. Insa chiar si cele mai de "necitit" paduri si cranguri sunt de fapt mai subtile decat orice fictiune imaginabila, caci cea din urma nu poate prezenta niciodata acea multiplicitate a potecilor ce pot fi alese intr-o padure, ci doar o anumita poteca si numai una.(...) Indaratul fiecarei carari si al fiecarei forme de expresie pe care le alegi pana la urma se afla nalucile tuturor celorlalte, pe care nu le-ai ales."
John Fowles. Copacul, Polirom, Bucuresti 2007, p.88-89.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu